Scrisori imaginare (3): „atracția eshatologică face ca toate lumile să se apropie”

Dragă A.,

Îți scriu acum ție, prietena mea de suflet. Deși te-aș vrea aici, lângă mine, în catedrala de cristal a cerului, locul tău e încă acolo, pe pământ, lângă cei suferinzi. Copilașii suferinzi au nevoie de voi și, în special, de tine. Mă uit la voi și trăiesc totul ca și cum aș face parte din lumea voastră, din inima voastră (sper...). Atât de strâns e firul de iubire ce vă împletește în chip nemuritor, în suferință și în bucurie, încât până și durerea reumatică pe care o suferi acum nu e întâmplătoare.

Să citiți nuvela lui Poe, „O pogorâre în Maelström”. Acel vârtej cosmic care se iscă și care atrage totul spre taina unui „pol” necunoscut sugerează tocmai adâncul misiunii noastre, unde acționează gravitația dumnezeiască, pregătind a Doua Venire în Slavă. Această atracție eshatologică face ca toate lumile să se apropie. Inevitabil, ne vor vizita și „spiritele rătăcitoare”. Esențial, însă, că ele „se opresc” în fața noastră, vin doar ca să „vadă”, nefiindu-le îngăduit să „acționeze”.

Ai preluat o parte din suferința celor bolnăviori. Nu-ți fie teamă. Totul va trece. Importantă e țesătura indestructibilă a destinului, iubirea care a făcut să ne întâlnim, întru veșnicie.

cu mult drag,

prietenul credincios,

L.


Carmen Caragiu (1965-2015)