Ce este creativitatea? În cosmosul restaurat nu doar subiectul, ci și obiectul înviază

Nașterea Chipului ca asemănare cu Dumnezeu și ca unicitate inconfundabilă după numele unic scris în Cartea Vieții implică toate facultățile creatoare.

Dar ce este oare creativitatea?

În existența căzută, pe pământul asuprit de neputințe și umbrit de moarte, se pare că este doar un apanaj al geniilor, un dar izolat.

Nu există operă de artă în afara întâlnirii dintre subiect și obiect. Subiectul caută să proiecteze în obiect – material al limbajului – adâncul lumilor sale interioare cu toată lumina inefabilă izvorâtă din apofaticul dumnezeiesc.

Obiectul, însă, nu primește această lumină, fiind inert și opac, iar artistul trebuie să se ostenească din greu pentru a se putea exprima. Creativitatea lui este blocată atât din interior, cât și din împietrirea și inerția a ceea ce se află în exterior, care nu este permeabil la elementul sufletesc.

Dar în cosmosul restaurat nu doar subiectul, ci și obiectul înviază. Lumea din afară – obiectul – devine ea însăși expresia dinamică a unei inspirații fericite, ce inundă ființa cu o forță mai presus de noi, ne ajută să ne exprimăm, să avem Limbaj. Limbajul este în noi opera Duhului Sfânt, o mișcare a totalității, care animă deopotrivă interiorul și exteriorul, subiectul și obiectul, omul și natura. Creativitatea este starea când din noi pleacă duhul mut și când în noi lucrează Cuvântul care este mai presus de noi.

Carmen Caragiu (1965-2015)